„Nici animalele nu o duceau mai bine”. Așa începe relatarea despre fermele comuniste publicată pe pagina de Facebook a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe baza documentelor din vremea aceea.
Șirul disfuncționalităților din economia socialistă afecta pe toată lumea, notează CNSAS.
„Animalele, laolaltă cu oamenii, suportau efectele deciziilor politice neinspirate ale conducerii de partid și de stat. Comunismul se construia, așa cum pastișa sloganurile propagandistice ale vremii autorul anonim de folclor urban, „din greșeală în greșeală, spre victoria finală””, se precizează pe pagina de Facebook a CNSAS.
Ne aflăm în anul 1986, în județul Cluj.
Serviciul 2 al Securității Cluj, cel de contrainformații în domeniul economic, întocmește o serie de rapoarte adresate „județenei de partid”, în care prezintă situația dezastruoasă a zootehniei din județ.
Starea lucrurilor era continuarea celei din 1985 și prefigurarea celei din 1987.
Ce se petrecea în Cluj putea fi întâlnit și în oricare alt județ al României Socialiste.
Documentele prezentate reflectă criza profundă din sectorul zootehnic al județului Cluj, marcată de lipsuri severe, de deficiențe de management și de incidente grave de siguranță.
Furaje lipsă și grajduri degradate
Notele oficiale arată o penurie acută de furaje combinate, fân și cereale la CAP-uri și la întreprinderile avicole. Din această cauză, peste 200 de viței din Mănăstireni riscau să moară, producția de ouă a scăzut masiv, iar la pui a apărut canibalismul.
Infrastructura era degradată, existând grajduri în pericol de prăbușire.
Lipsa fondurilor a blocat investițiile și a generat restanțe salariale de 50 de milioane de lei, provocând nemulțumiri majore în rândul cooperatorilor, plătiți chiar și cu doar 150 de lei pe lună.
Situația a culminat în noiembrie cu o intoxicație alimentară severă cu o substanță neurotoxică, la fermele Borșa și Nima.
Peste 150 de bovine au fost sacrificate de urgență. Securitatea și Miliția au deschis anchete, despre rezultatul cărora nu aflăm nimic, în timp ce carnea animalelor bolnave a fost livrată integral spre consum populației.
În cooperativele agricole de producție (C.A.P.), situația animalelor era critică.
Continuarea pe pagina următoare »
La C.A.P. Mănăstireni, o notă din ianuarie 1986 consemna că peste 200 de viței riscau să moară în următoarele două-trei luni din cauza frigului, a subnutriției și a mizeriei. Majoritatea erau infectați cu tricofiție.
Totodată, vacile erau ținute într-un grajd cu acoperișul spart. Grinzile putrezite de la infiltrațiile de apă amenințau să se prăbușească în orice moment peste animale.
Până în aprilie 1986, stocurile de furaje se epuizaseră în majoritatea cooperativelor din județ.
Rezerva de fân de la C.A.P. Tureni dispăruse complet, iar vacile erau hrănite exclusiv cu resturile uscate de paie adunate din curte. La C.A.P. Săndulești, vacile, hrănite aproape exclusiv cu paie amestecate cu resturi infime de trifoi, ajunseseră într-o stare avansată de emaciere, iar producția scăzuse dramatic, sub o jumătate de litru de lapte pe zi per animal.
La C.A.P. Cojocna, în doar două săptămâni (14-27 martie), s-au făcut 28 de sacrificări de necesitate. Fără bani în conturi, cooperativa a ajuns să se împrumute la țăranii din zona necooperativizată, ca să cumpere fân cu 3-4 lei/kg.
Sacrificări de necesitate, pe fondul lipsei acute de hrană, s-au raportat în lanț la C.A.P.-urile Boju, Bonț, Buza, Călățele și la Asociația Intercooperatistă Iclod.
Incapacitatea statului de a susține financiar agricultura colectivizată a generat blocaje severe pe tot lanțul economic. Investițiile planificate pentru grajduri noi și maternități la C.A.P. Mihai Viteazul, Turda Nouă, Unirea și Tureni au fost înghețate din lipsă totală de fonduri.
Mai grav, criza a lovit direct forța de muncă.
La nivelul județului Cluj, până la 10 aprilie 1986, restanțele salariale către muncitorii din sectoarele vegetal și zootehnic însumau 50 de milioane de lei, sume datorate încă din decembrie 1985.
Notele informative consemnau nemulțumirea profundă a cooperatorilor, cu replici directe din teren.
Îngrijitorii și mulgătorii de la Tureni afirmau deschis că „pentru 150 de lei pe lună nu merită să muncești de dimineața până seara”.
Cel mai grav incident sanitar-veterinar consemnat în documentele Securității din 1986 a avut loc la începutul lunii noiembrie, la ferma zootehnică Borșa (din cadrul I.A.S. Gherla) și la ferma de îngrășare a taurinilor Nima (I.A.S. Dej).
Un raport strict-secret, trimis la 3 noiembrie 1986 direct la București, către Centrul de Informatică și Documentare al Ministerului de Interne, semnala o otrăvire în masă a șeptelului. Raportul era semnat de colonelul Nicolae Ioniță, șeful Securității Județene Cluj.
La Borșa, o intoxicație severă cu o substanță neurotoxică neidentificată inițial a dus la sacrificarea de urgență a 114 bovine, în timp ce alte 40 de capete se aflau în stare de agonie.
Fenomenul s-a extins imediat la Nima, unde alte 36 de taurine au fost sacrificate din aceleași cauze, în zilele de 2 și 3 noiembrie.
Substanța neurotoxică nu este numită nici în documentele CNSAS despre caz, nici în relatările presei despre ele. Raportul strict-secret din 3 noiembrie 1986 vorbește doar despre o substanță neurotoxică. Rezultatele analizelor de laborator lipsesc din text, așa că din sursele consultate nu se poate stabili ce a provocat intoxicația.
În timp ce zeci de specialiști de la Cluj și București, alături de echipe mixte de Miliție și Securitate, deschideau anchete pentru a depista sursa neurotoxinei, măsura decisă de conducere a fost cinică: „Carnea rezultată din sacrificări a fost valorificată în totalitate prin Întreprinderea de industrializare a cărnii”.
La investigații au lucrat, alături de Securitate și Miliție, specialiști de la Laboratorul Central de Diagnostic și de la Departamentul Agriculturii de Stat din București, iar investigațiile de laborator s-au făcut și cu ei. Animalele rămase în viață au fost tratate de specialiști sanitar-veterinari din Cluj-Napoca și București.
Relatarea despre documente nu pomenește de procuratură sau de o anchetă judiciară. Concluziile anchetei nu apar în documentele publicate, iar sancțiunile aplicate nu sunt cunoscute.
Colonelul Ioniță a promis că va reveni după încheierea cercetărilor și evaluarea pagubelor, însă raportul ulterior nu se regăsește în sursele consultate. Redacția care a publicat documentele a cerut la CNSAS raportul din 2 noiembrie 1986 și concluziile anchetei, promițând informații ulterioare.