Cererea pentru pensia de invaliditate poate fi respinsă chiar dacă solicitantul are un diagnostic medical. Boala în sine nu ajunge pentru acest drept, pentru că trebuie evaluată capacitatea de muncă de medicul expert al asigurărilor sociale. Avocatul Nicolae Enciu a explicat care sunt cele mai frecvente trei motive de respingere și ce procedură trebuie urmată pentru contestarea deciziei.
Pensia de invaliditate este destinată persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare și a căror capacitate de muncă a fost diminuată în urma unei boli sau a unui accident. Afecțiunile pot avea legătură cu munca, dar pot fi și boli sau accidente fără legătură cu serviciul. În general, pentru pensie trebuie îndeplinite niște stagii de cotizare contributive.
Potrivit avocatului Nicolae Enciu, o cerere poate fi respinsă din trei motive principale. Ele țin de gradul în care a scăzut capacitatea de muncă, de stagiul de cotizare și de documentele medicale depuse la dosar.
Primul motiv ține de evaluarea medicului expert al asigurărilor sociale. Dacă acesta apreciază că pierderea capacității de muncă nu atinge pragul prevăzut de lege pentru un grad de invaliditate, cererea poate fi respinsă.
Al doilea motiv este neîndeplinirea stagiului minim de cotizare cerut de lege în raport cu vârsta solicitantului. Există însă excepții pentru situațiile în care invaliditatea este provocată de un accident de muncă sau de o boală profesională.
Al treilea motiv ține de documentația medicală incompletă sau insuficient de convingătoare. Dosarul poate conține investigații vechi și poate să nu includă scrisori medicale recente de la medicul specialist, în care să fie descrise limitările concrete provocate de afecțiune. Simpla menționare a diagnosticului nu este suficientă pentru a arăta în ce măsură este afectată capacitatea de muncă.
„Sunt trei motive frecvente. Primul: medicul expert apreciază că pierderea capacității de muncă nu atinge pragul cerut de lege pentru un grad de invaliditate. Al doilea: stagiul de cotizare nu acoperă minimul cerut de lege în raport cu vârsta, cu excepțiile prevăzute pentru accidentul de muncă și boala profesională.
Continuarea pe pagina următoare »
Al treilea, și cel mai ușor de evitat: dosarul medical este subțire, cu investigații vechi, fără scrisori recente de la specialist care să descrie limitările concrete, nu doar diagnosticul”, a explicat Nicolae Enciu pentru Newsweek.
Cum se contestă decizia
Persoanele care nu sunt de acord cu rezultatul evaluării medicale au la dispoziție o procedură de contestare în două etape. Prima etapă este contestarea deciziei medicale privind capacitatea de muncă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Contestația se depune la cabinetul de expertiză medicală care a emis decizia, iar soluționarea revine comisiei medicale regionale de contestații.
Dacă solicitantul nu este mulțumit nici de hotărârea comisiei, aceasta poate fi atacată în instanță. Termenul este tot de 30 de zile de la comunicare, iar instanța competentă este tribunalul, care judecă deciziile comisiilor medicale regionale de contestație.
Procedura e alta dacă nemulțumirea nu ține de evaluarea medicală, ci de stagiul de cotizare sau de calculul pensiei. Atunci solicitantul trebuie să conteste decizia casei de pensii direct la tribunal, în termen de 45 de zile de la comunicare.
„Contestația are două trepte. Decizia medicală asupra capacității de muncă se contestă în 30 de zile de la comunicare, la cabinetul de expertiză care a emis-o, iar soluționarea revine comisiei medicale regionale de contestații.
Decizia comisiei poate fi atacată la instanță în 30 de zile de la comunicare, iar competent este tribunalul, care judecă deciziile comisiilor medicale regionale de contestație. Dacă problema nu e medicală, ci ține de stagiu sau de calcul, se atacă decizia casei de pensii, direct la tribunal, în 45 de zile de la comunicare”, a explicat acesta pentru publicația menționată.
Respectarea termenelor și păstrarea dovezilor privind comunicarea deciziei sunt importante pentru contestarea acesteia. Avocatul Nicolae Enciu recomandă solicitanților să păstreze plicul în care au primit documentul, să noteze data primirii și să depună contestația astfel încât să obțină un număr de înregistrare.
Argumentele prezentate trebuie susținute de documente medicale care arată concret cum afectează boala capacitatea de muncă. Nu este suficient ca solicitantul să spună că suferă de o anumită boală. Dosarul trebuie să explice, prin fiecare document relevant, ce activități nu mai poate desfășura persoana la locul de muncă și din ce cauză.
Dacă disputa ajunge în instanță, poate fi cerută o expertiză medicală judiciară. Aceasta poate scoate la iveală aspecte care nu au fost observate sau luate în considerare la evaluarea inițială.
Refuzul nu înseamnă că dreptul nu mai poate fi obținut. Important este ca solicitantul să afle motivul respingerii, să respecte termenele de contestare și să pregătească documente medicale care arată concret în ce măsură i-a fost afectată capacitatea de muncă.