Documentele istorice arată cum era clima în Transilvania în secolul al XVII-lea, când regiunea a fost lovită de 55 de ierni extrem de aspre. Un studiu bazat pe sute de relatări vechi spune că fenomenele meteo extreme au contribuit la foamete, epidemii și scumpirea alimentelor.
Timp de aproximativ cinci secole, începând cu anul 1300, Europa a trecut prin perioade de vreme neobișnuit de rece și condiții extreme. Ansamblul acestor perioade este cunoscut sub denumirea de „Mica Epocă Glaciară”.
Transilvania, regiune istorică din România de azi, a fost și ea afectată. Informațiile despre cât de grele au fost condițiile erau împrăștiate prin registrele orașelor și ale bisericilor, prin jurnale de călătorie și prin jurnale administrative și monahale, arată Phys.org, potrivit Mediafax.
Într-un studiu publicat în PLOS Climate, cercetătorii descriu cum au analizat sute de pagini vechi de secole, ca să vadă dacă pot reconstitui detalii climatice din secolul al XVII-lea. Perioada era deja cunoscută drept unul dintre cele mai reci intervale ale Micii Epoci Glaciare.
Echipa condusă de Ovidiu Răzvan Gaceu, de la Universitatea din Oradea, a strâns 937 de relatări scrise din 68 de localități din Transilvania. Pe măsură ce le citeau, cercetătorii le-au împărțit în mai multe categorii. Unele conțineau mențiuni explicite despre vreme. Altele dădeau indicii indirecte, precum întârzierea maturării recoltelor sau înghețarea râurilor. Mai erau și consecințele, cum ar fi referirile la recolte distruse și la creșteri bruște ale prețurilor alimentelor.
Continuarea pe pagina următoare »
Ca să excludă informațiile potențial greșite, doi cercetători au evaluat fiecare relatare și au păstrat doar evenimentele confirmate de mai multe surse. Concluziile au fost puse alături de dovezi fizice, provenite din gheața din peșteri și din inelele copacilor.
„Dovezile documentare istorice ilustrează nu numai apariția anomaliilor climatice, ci și modul în care comunitățile au perceput, au trăit și au reacționat la stresul de mediu”, a scris echipa.
Înregistrările indică 55 de ierni excepțional de aspre în secolul al XVII-lea, dintre care 36 au avut loc între 1645 și 1700. Au existat totuși și momente de răgaz față de scăderile bruște ale temperaturilor, iar locuitorii se mai bucurau, ocazional, de veri toride și ierni blânde.
Analizând tiparele meteo, precipitațiile excesive și alte condiții neobișnuit de umede au fost consemnate mult mai des decât secetele, deși și acestea au existat.
Efectele asupra oamenilor
Potrivit cercetării, extremele climatice au contribuit la recoltele slabe, la creșterea vertiginoasă a prețurilor alimentelor, la foametea generalizată și la condițiile care au favorizat răspândirea unor boli, precum ciuma. Vremea aspră nu a făcut decât să înrăutățească viața de zi cu zi a populațiilor deja afectate de războaie și instabilitate politică.
Conform studiului, printre factorii care ar fi putut contribui la răcirea regională se numără activitatea solară scăzută (activitate redusă a Soarelui), erupțiile vulcanice și schimbarea curenților de vânt. Cercetătorii nu au putut stabili însă în ce măsură a contribuit fiecare factor la condițiile meteo din Transilvania.
„Anomaliile climatice ar trebui, așadar, înțelese ca factori de stres agravanți care ar putea intensifica aceste presiuni existente, mai degrabă decât ca singurele cauze ale foametei, epidemiilor sau perturbărilor sociale mai ample”.