Un stylus din bronz, instrument de scris folosit de romani pe tăbliţele cerate, extrem de rar prin decor, a fost descoperit în urmă cu trei ani în zona cimitirului din Alba Iulia. Piesa poate fi văzută pe durata lunii noiembrie, într-o mini-expoziţie vernisată marţi la Muzeul Naţional al Unirii (MNU) Alba Iulia.
Artefactul a fost găsit în cercetarea arheologică preventivă pornită după distrugerea unui sarcofag roman cu inscripție, distrugere făcută de o firmă privată. Cercetarea a fost efectuată în zona vestică de extindere a Cimitirului Municipal din Alba Iulia, în anul 2023.
„Piesa a ieșit la curățarea unui complex, complexul numărul 59, o groapă de epocă romană, imediat de la răzuire, și încă de atunci m-a surprins prin faptul că: unu, era întreagă; doi, prezenta anumite caracteristici diferite de alte piese similare”, a declarat George Bounegru, cercetător științific la MNU Alba Iulia, potrivit Agerpres.
Bounegru a precizat că în colecțiile muzeului mai există instrumente de scris, fie din fier, fie din bronz, dar niciunul nu este o piesă întreagă și nu are decorul ca cea expusă.
Unul dintre capete este ascuțit pentru incizare, iar celălalt este aplatizat și folosit pe post de „gumă”, pentru răzuirea la nevoie și netezirea ulterioară a suportului cerat.
Continuarea pe pagina următoare »
„Are trei componente. Capătul cu care se scria, tija și capătul distal, sub forma unei spatule, cu care se răzuia, se corecta o eventuală greșeală”, a mai explicat George Bounegru.
Cercetătorul a menționat că ceea ce deosebește instrumentul descoperit la Apulum de altele din Imperiul Roman este „alternanța unui decor pe care îl prezintă pe corpul său, o alternanță de decor incizat, cu suprafețe netede sub forma unor triunghiuri care se întretaie”.
George Bounegru a afirmat că sunt destul de puține piese cu decor similar.
Potrivit acestuia, într-o lucrare despre instrumentele de scris din zona Limesului German, o cercetătoare evidențiază doar două piese cu decor similar cu cel de la Apulum. În Dacia Romană, o piesă descoperită la Ulpia Traiana Sarmisegetuza are și ea o alternanță a decorului similară cu cea de la Apulum.
Forma piesei oferă o datare tipologică, explică cercetătorul, iar datarea este coroborată cu celelalte instrumente găsite în același context.
„Vârful este ascuțit, dar tija pornind de la vârf se îngustează cumva înspre ‘gumă’. ‘Guma’ are umerii foarte bine reliefați și pereții concavi. Acești pereți concavi și aceste elemente toate la un loc oferă o datare tipologică instrumentelor de scris. În cazul nostru, piesele similare se încadrează în secolul al II-lea și întotdeauna în săpăturile arheologice, piesele mărunte dau sarea și piperul săpăturii, coroborată cu celelalte instrumente, o putem data în prima jumătate a secolului al II-lea chiar. Deci putem rafina cronologia și pe baza analogiilor din alte provincii și pe baza celorlalte piese ieșite în același context cu piesa noastră”, a spus George Bounegru.
Bounegru a punctat că nu oricine își putea permite un instrument de bronz, mai ales decorat și care să arate atât de bine ca piesa expusă.
Cercetătorul le transmite celor care vin la muzeu: „Invităm pe cei care vin la Muzeul Naţional al Unirii să se oprească două-trei minute, să citească textul pe care l-am adăugat piesei şi să se uite la ea şi să se gândească la faptul că, odată, cineva a scris cu acest obiect”, a mai menționat George Bounegru.