Pentru prima dată în istoria paleontologiei, cercetătorii au descoperit sânge într-un fosil de dinozaur, anunță presa italiană.
Evident, nu este vorba de globule roșii și alte celule intacte, ci de structuri mineralizate. Cu toate acestea, în interiorul lor se găsesc biomolecule din grupul hem – componenta sângelui care transportă oxigenul – intacte și bine vizibile, descoperite grație unor analize de laborator specifice.
Cercetătorii au detectat sângele în oasele membrelor posterioare, în interiorul canalelor vasculare, unde s-a dovedit a fi necontaminat de bacterii, ciuperci și organisme vegetale, care au fost găsite în schimb în afara acestor structuri. În esență, cercetătorii au certitudinea absolută că se află în fața sângelui de dinozaur, o descoperire paleontologică semnificativă care ne poate spune ceva mai mult despre aceste animale care au trăit în Mezozoic, de la fiziologie, la comportament.
Cercetarea poate contribui, de asemenea, la înțelegerea modului în care anumite molecule biologice și reziduurile lor chimice reușesc să reziste pe perioade atât de lungi, precum și a proceselor chimice și microbiene care fac acest lucru posibil. Potrivit oamenilor de știință, această descoperire ar putea fi utilă chiar și pentru astrobiologie, adică știința dedicată „căutării” vieții în afara planetei noastre.
Cea care a descoperit pentru prima dată și cu certitudine sânge de dinozaur într-un fosil a fost o echipă internațională de cercetare condusă de oameni de știință australieni de la Centrul de Geochimie Organică și Izotopică din Australia de Vest al Universității Curtin, care au colaborat îndeaproape cu colegii de la numeroase instituții.
Printre instituțiile implicate se numără Centrul de Cercetare în Biogeochimie al Agenției Japoneze pentru Științe și Tehnologii Marine și Terestre; Departamentul de Științe ale Pământului și Planetare al Universității Johns Hopkins (Statele Unite); Departamentul de Geologie și Paleontologie – Muzeul Național al Universității Federale din Rio de Janeiro (Brazilia) și multe altele.
Cercetătorii, coordonați de profesoara Kliti Grice, cadru didactic de geochimie organică la universitatea din Perth, au ajuns la aceste concluzii după ce au analizat membrele posterioare ale unui dinozaur teropod (în esență, un carnivor biped) care a trăit acum 115 milioane de ani, în Cretacicul inferior. Specia în cauză este Aratasaurus museunacionali, al cărui fosil a fost descoperit în nord-estul Braziliei în urmă cu aproape douăzeci de ani (2008).
Prezența sângelui în canalele vasculare ale oaselor fosilizate ale picioarelor a fost confirmată grație unei abordări multidisciplinare și utilizării unor tehnici de laborator variate și sofisticate. Structurile elipsoidale asemănătoare cu globulele roșii, descoperite și la alți dinozauri, au fost identificate prin tehnici de imagistică, spectroscopice și geochimice, cu ajutorul cărora a fost posibilă excluderea prezenței filamentelor, biofilmului și a altor componente legate de contaminarea microbiană și fungică.
Cu ajutorul spectroscopiei Raman, microscopiei electronice de transmisie, cromatografiei lichide de înaltă performanță și a altor proceduri, a fost descoperită „proba decisivă”, biomolecula hemului din interiorul presupuselor globule roșii. Aceasta a confirmat cu certitudine că era vorba chiar de corpusculi sangvini. Globulele roșii erau fosilizate într-un mineral de oxid de mangan numit hausmannit.
„Descoperirea unor molecule intacte derivate din hem în globule roșii vechi de 115 milioane de ani este surprinzătoare: este cu adevărat o descoperire epocală”, a afirmat într-un comunicat de presă profesoara Grice. „Nu numai că extinde documentația fosilă cunoscută privind sângele, dar oferă și o perspectivă moleculară directă asupra fiziologiei animalelor dispărute de mult timp, permițându-ne să le înțelegem mai bine și să cunoaștem mai bine lumea în care trăiau”, a adăugat experta.
Cercetătorii consideră că aceste biomolecule din sângele dinozaurului au ajuns până în zilele noastre datorită particularităților sitului în care animalul a murit, și anume un sol cu puțin oxigen și bogat în microrganisme, în care corpul său a fost îngropat rapid după moarte.
Deși este vorba de o descoperire importantă, este evident că nu avem de-a face nici cu sânge intact, nici cu ADN, prin urmare nu se poate nici măcar să se ia în considerare abordarea (oricum de ficțiune științifică) din Jurassic Park. Nimeni nu va readuce la viață „șopârlele uriașe” care au trăit în Mezozoic și au fost exterminate împreună cu 75% din viața animală și vegetală de pe Pământ acum 66 de milioane de ani, la sfârșitul Cretacicului, după impactul asteroidului din cadrul Evenimentului de la Chicxulub.
Detaliile cercetării „Semnături de hem în celulele roșii mineralizate din canalele vasculare ale unui os de dinozaur vechi de 115 de milioane de ani” au fost publicate în revista științifică PNAS.