Campionul David Popovici a făcut dezvăluiri despre cum a privit competiția încă de pe vremea când era copil, arătând că a avut mereu o dorință puternică de a fi primul. Într-un interviu oferit pentru Știripesurse.ro, sportivul a vorbit deschis despre felul în care gândește înaintea marilor competiții. „Poate o să sune arogant, dar întotdeauna am crezut asta despre mine”, a afirmat înotătorul.
Această mentalitate a funcționat ca un motor care l-a împins spre performanță și l-a făcut să respingă gândul că o altă persoană ar putea să îl întreacă. Deși este conștient că acest fel de a privi lucrurile nu este cel mai sănătos, el a explicat că înfrângerile nu îl aduceau în starea de a plânge, deși evident că nu îi plăceau. Atunci când venea noaptea, el căuta mereu soluții de antrenament prin care să poată deveni mai bun decât rivalii lui.
Trăirile dinaintea unei finale
Momentele care preced o cursă importantă vin la pachet cu un amestec intens de teamă și adrenalină. În clipa în care îi este rostit numele și își face apariția în arenă, înotătorul simte că este mic ca o furnică sau că se află în postura unui gladiator. Această stare de teamă are însă un rol util, deoarece îl ajută să fie extrem de atent la prezent și să trăiască clasa respectivă la maximum, fără să își lase gândurile în altă parte.
Lupta din timpul cursei
Imediat ce intră în apă, concentrarea sa se îndreaptă strict spre partea tehnică a probei. Sportivul este atent la detalii precum modul în care își mișcă picioarele, cât de lungă este tracțiunea pe care o execută și ce ritm are. În momentul în care se ajunge la ultimii 50 de metri, întrecerea se transformă într-o adevărată luptă purtată la nivelul minții, din cauză că timpii dintre concurenți sunt foarte apropiati.
În acele momente critice, câștigătorul este cel care reușește să facă față cel mai bine presiunii uriașe. De multe ori, înotătorul poate să își zărească adversarii cu ajutorul vederii periferice în timp ce se află în plină cursă.