Află ce sărbătoare este în calendarul ortodox pe 11 iulie 2026!Data la care Biserica Ortodoxă o pomenește peSfânta Mare Muceniță Eufimia.
Rugăciunea pe care este bine să o rostești pe 11 iulie!
Calendar ortodox 11 iulie 2026
Sărbătoare 11 iulie.Sfânta Mare Muceniță Eufimia este sărbătorită în fiecare an pe data de 11 iulie în calendarul ortodox.
Sfânta Mare Muceniță Eufimia este pomenită anual la data de 16 septembrie, însă la data de 11 iulie este celebrată minunea săvârșită de Sfânta Mare Muceniță Eufimia la Sinodul din Calcedon. Sfânta Mare Muceniță Eufimia a trăit în timpul împăratului Dioclețian. Aceasta și-a dat viața în aceeași perioadă, deoarece și-a mărturisit credința creștină.
La data de 11 iulie, Biserica Ortodoxă celebrează minunea petrecută la sfintele sale moaște. Minunea a avut loc la biserica „Sfânta Mare Muceniță Eufimia” din Calcedon, loc în care a fost organizat Sinodul IV Ecumenic, convocat de familia imperială Marcian și Pulheria. În timpul acelor discuții, monofiziții și ortodocșii nu puteau să ajungă la o hotărâre comună, motiv pentru care Sfântul patriarh Anatolie al Constantinopolului a propus ca Sinodul să încredințeze hotărârea Duhului Sfânt.
Ierarhii ortodocși și cei monofiziți și-au scris Mărturisirile de credință pe două suluri de pergament și le-au pecetluit. Au așezat aceste suluri de pergament pe pieptul Sfintei Mucenițe Eufimia, iar după trei zile de rugăciune și pot, pergamentul monofiziților a fost îndepărtat și aruncat la picioarele Sfintei, în timp ce Mărturisirea ortodoxă se afla în mâna dreaptă a Sfintei.
Sărbătoare 11 iulie
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Eufimia, sărbătorită pe 11 iulie în calendarul creștin
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Glasul al 3-lea
Ai veselit pe cei credincioşi şi ai ruşinat pe cei rău mărturisitori, Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, preafumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinţii bine le-au rânduit. Muceniţă mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce cu preaslăvire a afundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să cântăm Domnului, Celui Ce a întărit în lupte pe nevoitoarea Sa care s-a nevoit tare pentru El, ca să se împodobească cu cununi.
Să tacă tot eresul, văzând pe cea îngropată că ţine dumnezeiescul hotar al credinţei, ca pe nişte lespezi şi izvorăşte izvoare de tămăduiri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, minune! Cum cea moartă ca şi cum ar fi pătimind vie, muceniceşte izvorăşte sângiuiri în sicriu şi neîncetat ne dă daruri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, Bucuria îngerilor, Lauda Apostolilor, Întărirea cea neclintită a sfinţilor mucenici, te fericim, Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.
Să se deschidă sicriul şi poporul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiuirilor ca pe nişte doctorii împotriva bolilor.
O, ce auziri noi! Căci via Cuvântului cea bine înflorită, fiind uscată de demult, odrăsleşte strugurele sângiuirilor ei.
Să privim la sicriu ca la un lin şi la pielea trupului ca la un strugure şi la sângele prealăudatei, ca la nişte vin.
Pe însăşi Fecioara Maica lui Dumnezeu să o lăudăm cu dreaptă credinţă; că neîncetat se roagă pentru noi către Domnul.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne.
Străină auzire: firea femeiască cea slabă, îmbărbătându-se vitejeşte, se întrarmează împotriva balaurului.
Hotărârea cea scrisă de Dumnezeu a dreptmăritoarei credinţe, a fost pusă la tine ca la o credincioasă păzitoare de lege, Muceniţă a lui Hristos, Sfântă Eufimia.
Nedescoperirea învăţăturilor celor potrivnice, aducându-ţi-se în cartea cea dumnezeiască în scris, ai întărit dogma cea adevărată cu sângele tău, ca şi cu o pecete.
Maică Preacurată, Binecuvântată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cel Ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
Calcedonul, prăznuind împreună cu noi, cinsteşte luptele tale, muceniţă şi înfiorătoarele sângiuiri şi se sfinţeşte poporul lui Dumnezeu.
Adunarea părinţilor a închinat ţie hotarul dogmelor, muceniţă, ca unei îndumnezeite propovăduitoare a adevărului şi după moarte.
Deşi tu taci, fiind moartă şi nu-ţi mişti buzele, dar din lăuntru darul minunilor strigă în tine, cu trâmbiţa cea de taină a dogmelor.
Zidirea fără încetare aduce ţie, Fecioară, glasul Îngerului: Bucură-te, Preacurată Maica lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.
Râvnind bărbăţia Iuditei, muceniţă, prin bărbăţia cugetelor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăjmaşul Olofern cel înţelegător.
Deşertându-ţi sicriul moaştelor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre şi arzi limbile vrăjmaşilor eretici.
Porfiră împărătească ai ţesut Bisericii, vopsită din sângiuirile chinurilor tale şi ai pus într-însa ca învăţătură cuvintele tainelor lui Hristos.
Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta a-L ruga să mântuiască tot neamul celor ce te laudă pe tine.
Lupte în chinuri, lupte în credinţă ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi aşa precum ai zdrobit eresurile, aşa şi acum întărâtările vrăjmaşilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumnezeu. Căci tu ai luat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi hotarul credinţei şi l-ai păzit pe el, ceea ce eşti prealăudată.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cel Ce ai grăit cu Moise în munte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel Ce ai gonit înşelăciunea rătăcirii, cu credinţa măritei tale purtătoare de chinuri, Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca o păzitoare a dogmelor, primind, muceniţă, hotarul credinţei ca nişte lespezi dumnezeieşti, păzeşte-o pe dânsa nevătămată de toate eresurile.
Ferecându-se cu credinţa muceniţa în Calcedon şi cu râvnă de Dumnezeu întrarmată ridicând sabia dogmelor, a biruit pe vrăjmaşi.
Cel Ce ai locuit în pântecele Fecioarei şi ai arătat-o pe dânsa mai desfătată decât cerurile, Bi necuvântat eşti, Doamne, în veci.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Mieluşeaua Domnului a scăpat de lupi, a biruit pe şerpi şi pe nelegiuiţii prigonitori, s-a ferit de curse şi cu numele lui Hristos s-a ajutorat.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Deschizând dumnezeieştile ploi ale cinstitelor tale sângiuiri, ai înecat în ele limbile celor rău credincioşi, mântuind ca dintr-o iarnă grea credinţa ortodoxă cea încredinţată ţie, muceniţă.
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate lucrurile, lăudaţi-L, ca pe un Domn şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.
Cu binevestiri de bune laude să fie cinstită muceniţă lui Hristos cea prealăudată, pe care toate cetele îngerilor o laudă şi adunarea sfinţilor o măreşte.
Împletindu-şi muceniţa cunună vrednică de laudă, cu veselie a roşit îmbrăcăminte împărătească din sângiuirile ei, ţesându-şi pielea ca o porfiră.
Adunându-ne credincioşii, să săvârşim pomenirea prealăudatei muceniţe, alergând cu osârdie şi grăindu-i: roagă-te lui Hristos pentru noi.
Bucură-te, Preacinstită, Lauda fecioriei, Întărirea mucenicilor, Ajutorarea oamenilor, Bucuria lumii, Marie, Roaba şi Maica Dumnezeului nostru.
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif.
Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor şi feţele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar cartea noastră, ţinând-o în cinstitele tale mâini, arăta pe drept nebunia celor rău credincioşi şi striga: Hristos S-a născut, îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile.
Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce.
Pe Mirele tău, Hristos, iubindu-L, candela ta îngrijind-o luminat, ai strălucit cu virtuţile, Prealăudată. Pentru aceea, primind de la El cununa pătimirii, ai intrat cu El în cămara de nuntă. Iar acum izbăveşte-ne din primejdii pe noi, care săvârşim cu credinţă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Podobie: Degrab ne întâmpină.
Degrab ascultă, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du pe ele Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată; înlătură primejdiile din calea celor ce aleargă la tine; risipeşte sfaturile şi semeţiile cele prea îndrăzneţe ale celor ce se întrarmează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Dacă Te-a văzut pe Tine Înălţat pe Cruce, Preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, plângând ca o maică, zicea: ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un Milostiv?