Află ce sărbătoare este în calendarul ortodox pe 18 iulie 2026!Data la care Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum.
Rugăciunea pe care este bine să o rostești pe 18 iulie!
Calendar ortodox 18 iulie 2026
Sărbătoare 18 iulie.Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum este pomenit în fiecare an pe data de 18 iulie în calendarul ortodox.
Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum a făcut parte din oastea împăratului Flaviu Claudiu Iulian. Mai mult de atât, Sfântul Mucenic Emilian a fost fiul prefectului Sabbatianus, din Durostorum. În acea perioadă a vicarul Traciei a venit în Durostorum pentru a se convinge ca toți locuitorii de aici aduc jertfe idolilor. Cum toți locuitorii au adus jertfe idolilor, vicarul i-a chemat pe toți dregătorii la un ospăț.
În timpul acestei celebrări, Sfântul Mucenic Emilian a decis să sfărâme toți idolii cu un ciocan. Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum a mers în fața vicarului pentru a-și mărturisi fapta, astfel încât nimeni altcineva să nu fie tras la răspundere pentru faptele sale. În acel moment, vicarul a poruncit ca Sfântul Mucenic Emilian să fie dezbrăcat de hainele sale și lovit cu putere. Sfântul Mucenic Emilian a trecut la cele veșnice la data de 18 iulie 362.
Sărbătoare 18 iulie
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum, sărbătorit pe 18 iulie în calendarul creștin
Troparul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum
Glasul al 4-lea
Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm astăzi pe Dumnezeul nostru Cel peste toate şi pe mucenicul Lui să-l cinstim; căci după Lege s-a chinuit şi a primit cununa biruinţei cu puterea Duhului.
Îmbrăcându-te cu puterea Celui Ce a purtat neputinţa noastră, pentru bunătatea Sa, Mărite Mucenice, ai dezgolit trufia cea deşartă a slăbiciunii idolilor, de Dumnezeu fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Unimea Dumnezeirii Cea Întreit Numărată, Care se uneşte într-Una şi aceeaşi Fire, cu bucurie o ai propovăduit, pururea pomenite; şi nevoindu-te foarte tare, ai stricat înşelăciunea zeilor celor mulţi, vrednicule de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tăria mea şi Lauda şi Lumina inimii mele este Hristos Domnul, pe Care L-ai născut în două firi şi este Cunoscut într-un Ipostas, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i în dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Legea Dumnezeului nostru s-a făcut sfeşnic picioarelor tale şi lumină cărărilor tale, prin care ai împiedicat paşii celor fără de lege; pe tine, ca pe un mucenic, te lăudăm.
Îndreptând cărările cugetului tău către limanul cel lin al voirii lui Dumnezeu, înţelepte, ai scăpat din marea mulţime de zei, care se învăluia în duhul viclenirii.
Puterile cele cereşti s-au uimit de dumnezeieştile chinuri ale Sfântului Mucenic Emilian, de credinţa şi de bărbăţia lui cea până la sfârşit, cum el, fiind cu trup, smerindu-se, a surpat pe vrăjmaşul cel fără de trup.
Trecând peste legile firii la naşterea ta cea mai presus de fire, ai rămas Fecioară după naştere, Maică Fecioară, că ai născut pe Ziditorul a toată zidirea, Preacurată.
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel Ce șade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Dragostea cea dumnezeiască a lui Dumnezeu minunat te-a aprins; pentru aceea, ai răbdat focul bătăilor celor amare şi pe zeii celor fără de Dumnezeu i-ai ars şi ai răcorit sufletele credincioşilor, preafericite.
Defăimat-ai cele lumeşti, nu mai pentru cele ce sunt stătătoare şi tot sufletul tău l-ai legat de dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea, ai risipit puterea necredinţei, purtătorule de chinuri Sfinte Mucenice Emilian, vrednicule de laudă.
O fire, o Slavă a Dumnezeirii Celei în Trei Sori slăvind cu bună credinţă, Sfinte Emilian, ca un ostaş viteaz ai intrat la privelişte şi pe balaurul cel tare l-ai surpat la pământ.
Preasfântă Doamnă, care Singură te-ai aflat Loc de sfinţenie Celui Ce ne-a sfinţit pe noi, pe tine te slăvim; prin Care noi, cei ce locuim pe pământ, ne-am făcut cereşti şi ne-am învrednicit de viaţa cea adevărată.
Cântarea a 5-a
Irmos: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cu picăturile sfinţitelor tale sângiuiri, Mucenice Emilian, ai stins focul necredinţei; pentru aceasta, ai izvorât izvor de minuni, care opreşte iezerele patimilor şi îneacă bolile şi cufundă pe diavoli.
Întinzându-te pe tine, cel rău credincios a poruncit să te bată; pentru aceasta, rupându-ţi-se trupul tău şi cu răni rănindu-ţi-se, ai închipuit fericita patimă a Celui Ce S-a rănit pe Cruce, pătimitorule.
Fiind plin de darurile Duhului, tămăduieşti patimi nevindecate, încetezi arsura bolilor, goneşti hulirile cele viclene şi tuturor celor din necazuri le ajuţi, vrednicule de laudă.
Cu doctoria ta cea foarte lucrătoare vindecă-mă pe mine, cel rănit de sabia păcatului, ca Una ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Care S-a rănit cu suliţa pentru mine şi a rănit inima şarpelui, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 6-a
Irmos: Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe; ci, ca un Dumnezeu scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.
Fericit şi plin de Dumnezeiasca Slavă te-ai aflat cu mucenicia, fericite şi împreună cu îngerii locuieşti în ceruri, rugându-te să se mântuiască sufletele noastre.
Nu ţi-ai cruţat, Mărite, trupul cel muritor; pentru aceea, fiind omorât prin chinuri, ai moştenit nemurirea cea veşnică a Celui Ce a omorât patimile.
Racla moaştelor tale, preafericite viteazule Mucenice, izvorăşte mir ca un pârâu şi totdeauna încetează bolile cele de nevindecat ale oamenilor.
Eva a cules din lemn roadă aducătoare de moarte; iar tu, Preacurată, ai rodit Lemnul vieţii, a Cărui gustare a înviat pe toţi morţii.
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi.
Arătatu-te-ai luminos luminător, Mucenice, şi cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, Mărite Mucenice Emilian.
Cântarea a 7-a
Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului, bărbăteşte, călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Luminându-te cu darul Dumnezeiescului Duh, ai intrat în focul cuptorului, Mucenice de Dumnezeu insuflate şi cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Înfierbântându-te de dragostea doritului tău Hristos, nu te-ai spăimântat de foc, în care, răcorindu-te cu Duhul, cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu frumuseţea chinurilor tale te-ai asemănat cu cei fără de trup, înţelepte, cu care împreună stând înaintea lui Hristos Cel Preafrumos şi cânţi veselindu-te: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mireasă a lui Dumnezeu, cea cu numele de Doamnă, cu credinţă grăim ţie: Bucură-te, căci ai născut Bucuria Cea Negrăită, pe Hristos Domnul, Căruia cântăm: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Sfărâmând închinăciunile înşelăciunii, preaînţelepte, ai slobozit din legături pe cel prins în locul tău; şi însuţi desăvârşit ai mers către mucenicie, prealăudate, cântând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Iată că m-am aflat la cei ce nu mă caută şi m-am arătat celor ce nu întreabă de mine, grăiai, pururea pomenite; înţelegeţi, deci, cei fărădelege. Căci, ca un miel fără de răutate, te-ai sârguit a te jertfi, cântând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Marele Mucenic Emilian, punându-ne înainte ca nişte bucate luptele lui, ne-a chemat pe noi la ospăţ; duhovniceşte dar să ne veselim şi să cântăm: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Plouă-mi mie picături de milă, Ceea ce ai născut Izvorul milei şi ploile păcatelor mele usucă-le şi îmblânzeşte valurile cele sălbatice ale sufletului meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Marie, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Cântarea a 9-a
Irmos: Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta, toţi te slăvim.
Dorind a vedea bucuria şi veselia lui Dumnezeu cea negrăită, toate dulceţile cele veselitoare din viaţă le-ai defăimat, Mărite, şi ai săvârşit mucenicia bucurându-te; pentru aceasta, cu dragoste te fericim.
Frigându-te cu focul, ca o jertfă te-ai adus la dumnezeiasca masă a Celui Ce S-a jertfit ca un miel, păzindu-te cu mirosul cel duhovnicesc şi învrednicindu-te de slava cea adevărată; pentru aceea, toţi te fericim, prealăudate.
Astăzi ne-a strălucit nouă pomenirea ta mai mult decât soarele, veselind toată inima şi luminând cugetele credincioşilor şi gonind întunericul bolilor; pe care, după vrednicie o fericim, pătimitorule.
Adunarea cea aleasă a celor întâi-născuţi te-a câştigat pe tine cetăţean împreună cu dânşii; toţi mucenicii, împreună cu cuvioşii, văzând că dănţuieşti, se veselesc. Cu care împreună adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine, Mare Mucenice, cel cu nume mare.
Luminează-mă cu lumina ta, Prealăudată, pe mine care umblu în întuneric. Dă-mi mână de ajutor, goneşte norii sufletului meu, încetează valurile patimilor mele, Ceea ce eşti Scăparea celor deznădăjduiţi.
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisirea.
Aprinzându-te de râvna cea dumnezeiască, nu te-ai înspăimântat de focul ce este rob asemenea cu tine; ci, intrând cu voire nespăimântată în focul cel aprins, te-ai ars cu totul şi te-ai adus ca o jertfă Stăpânului, Mărite Mucenice. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Nu S-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască făcându-Se Trup în pântecele tău; ci, Întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine, Maica Sa, după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pe Acela cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Mieluşeaua cea Preacurată, Fecioara, Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a strălucit dintr-însa fără de durere, ca o maică plângând, a grăit: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om de ocara patimilor?