Mirabela Dauer și-a deschis sufletul și a vorbit despre coșmarul pe care l-a trăit într-o fostă căsnicie.
Mirabela Dauer a fost invitată recent în cadrul emisiunii Online Story by Cornelia Ionescu, acolo unde a vorbit cu sinceritate despre o fostă căsnicie și cât de frumos a fost totul până la semnarea actelor.
Mirabela Dauer: „Când m-am întors definitiv în țară, din Iugoslavia, l-am cunoscut. Lucra în televiziune. Mi-a făcut o curte extraordinară și, la mine, dacă vorbești frumos: oare dacă e lună, ori dacă e mare… Tudor Vornicu, Dumnezeu să-l odihnească, și Sanda Țăranu îmi spuneau: «Bine, bine…», ei cunoscându-l bine. Vorbea prea frumos.”
Cornelia Ionescu: „Ți-a plăcut asta?”
Mirabela Dauer: „Da.”
Cornelia Ionescu: „Te-a cucerit cu vorbe.”
Mirabela Dauer: „Da, dar să știi că nu l-am iubit, dar i-am dăruit un copil.”
Cornelia Ionescu: „Nu l-ai iubit, dar te-ai căsătorit cu el. De ce, dacă nu-l iubeai?”
Mirabela Dauer: „De nebună. Eu nu pot să spun că am fost și sunt un om normal. Nu.”
Cornelia Ionescu: „A fost de la început așa cu tine în căsnicie sau, la început, era cu poezie?”
Mirabela Dauer: „Poezie. Frumos. Eram o femeie fostă măritată. Nu s-a atins nici de un fir de păr al meu.”
„Iar Tudor Vornicu zicea că trebuia să mă pună pe gânduri.”
Cornelia Ionescu: „Că nu s-a atins?”
Mirabela Dauer: „Nici măcar nu mă pupa decât pe frunte.”
Cornelia Ionescu: „După ce a semnat actele, ați avut și legătura aceasta fizică?”
Mirabela Dauer: „Da, a început. Imediat.”
Imediat după ce au semnat actele de căsătorie, a început calvarul pentru artistă, cu bătăi crunte care au băgat-o în spital.
Cornelia Ionescu: „Apoi a fost un iad.”
Mirabela Dauer: „Mai bătută și mai călcată decât mine nu cred că a fost nicio altă femeie. Nimeni nu a fost.”
Cornelia Ionescu: „Atât de rău a fost?”
Mirabela Dauer: „Da. A fost un coșmar. Avea un simț vizavi de cineva, când povestea. Atât de bine mințea și atât de bine juca. Niciodată pe mine nu m-a crezut nimeni ce pățeam. Doar pentru că eu îmi astupam toate rănile cu farduri. Pe tatăl meu l-am îmbolnăvit eu. Eu recunosc. Toată lumea îmi spune să nu mă mai împovărez cu chestia asta. Ba nu, tăticul meu a suferit înfiorător din cauza mea.”
Cornelia Ionescu: „Știa ce pățeai?”
Mirabela Dauer: „Da. Dar eu nu-i spuneam. Vedea.”
Cornelia Ionescu: „Vedea loviturile și nu-ți zicea să pleci?”
Mirabela Dauer: „Niciodată. Și să fac familia de râs? Totuși, au trecut ani și suntem în altă eră, altă epocă. Părinții tot așa gândesc.”
Cornelia Ionescu: „Da, tot așa gândesc.”
„Te măriți și rămâi până la sfârșit. Cu ce te bătea? Și cu fierul de călcat, am citit.”
Mirabela Dauer: „Da. Am avut un semn la tâmplă, încă îl mai am. Eu eram tumefiată. Ultima oară, de unde s-a și produs divorțul, am fost luată cu salvarea și dusă la spital, în Constanța. Era practic la Institutul Medico-Legal. A venit la mine, Dumnezeu să-l odihnească, Tașcă, șeful artiștilor de pe litoral, și mă căuta în salonul acela. Eram doar eu. Nu mă recunoștea.”