De mai bine de 25 de ani încerc, din postura de medic nutriționist, să pun capăt războiului cu mâncarea. Mereu am susținut bucuria gustului și plăcerea pe care ți-o dă mâncarea. Am recomandat să ne lăsăm simțurile să se bucure, chiar dacă rațiunea ne face să ne simțim vinovați, păcătoși, necontrolați.
Am condamnat dictatura regimurilor în care tot ce e bun e interzis și am încercat să impun legea „puțin din tot”. Numai că n-am insistat destul și n-am spus limpede cât de greu e și prin ce metode putem s-o punem în practică. Lucrul acesta e greu pentru că ne naștem pofticioși și mâncăcioși, instinctele ne împing să mâncăm orice și oricând, iar stomacul e capabil anatomic să primească oricât i-am da.
Moderația ajunge un exercițiu de voință, iar cumpătarea ține mai degrabă de abținere și disciplină. Abținerea și disciplina sunt autoimpuse. Fiecare își inventează mecanisme, reguli sau strategii ca să se oprească din mâncat înainte să se sature.
Fără să ne lăudăm, ne abținem fiecare cum poate: gustări în locul meselor principale, porții mici, mâncăruri dietetice ca să ne păcălim foamea, ciorbe ca să umplem stomacul cu apă, legume ca să avem ce ronțăi. Deși nimeni nu recunoaște, cu toții o facem! N-ar fi mai bine să povestim și să împărtășim? Poate așa ne-am ajuta mai mult, am face schimb de idei și am realiza că nu suntem singurii care se luptă cu mâncarea.
Am în vedere mărturisirea unei femei celebre, al cărei nume nu-l spun, legată de alimentația ei zilnică. Ea a reușit să-și mențină silueta cu zâmbetul pe buze, deși nu e nimic simplu în asta. Dimineața, avea două cești de cafea și un ou sau un iaurt. La prânz, o supă sau o salată. Seara, ei bine, aici e povestea: fiind o persoană publică, de obicei ieșea la restaurant și, citez: „Citeam tot meniul, salivam la fiecare fel de mâncare, iar în final îmi comandam invariabil pește. Iar dacă îmi era foarte foame, îmi comandam ceva ce nu-mi plăcea deloc.” Despre paste, pâine sau pizza, spunea că ar mânca la fiecare masă, dar nu o făcea mai des de o dată pe săptămână.
Tabelul de mai jos pune alături, pentru sarmale, mici, cozonac și mămăligă cu brânză, o variantă mai ușoară, diferența aproximativă de calorii și cum se păstrează gustul.
| Mâncarea tradițională | Varianta mai ușoară | Diferența aproximativă de calorii | Cum se păstrează gustul |
|---|---|---|---|
| Sarmale | Carne slabă, de curcan sau de pasăre, cu orez brun în loc de cel alb și fără smântână deasupra; iaurtul e alternativa sugerată (potrivit unui medic nutriționist) | nu se precizează | Roșiile tăiate între straturi îmbunătățesc gustul; afumătura se fierbe pentru aromă, dar nu se consumă |
| Mici | Gătiți la cuptor, nu prăjiți în ulei; gătitul la cuptor reduce ușor grăsimea | Micii au circa 280 kcal la 100 g; un mic de 50 g are aproximativ 140 kcal, iar 250 g ajung la circa 700 kcal. Prăjirea în ulei poate adăuga 30–50% calorii | nu s-a spus |
| Cozonac | Aluat cu mai puțin zahăr | Cozonacul de casă cu cremă de nucă și stafide are în jur de 394 kcal la 100 g, iar cel cu rahat ajunge la 422 kcal la 100 g; pentru varianta cu mai puțin zahăr nu s-a precizat | Aluatul cu mai puțin zahăr rămâne la fel de pufos. Specialiștii recomandă una-două felii pe zi |
| Mămăligă cu brânză | Fără smântână | Mămăliga simplă are circa 70 kcal la 100 g, iar telemeaua de vacă în medie 300 kcal la 100 g. O porție de 250 g mămăligă cu 100 g telemea ajunge la circa 475 kcal, iar cu smântână la 540–555 kcal | nu s-a spus |
Ai nevoie de multă disciplină și determinare ca să alegi prin prisma rațiunii. Știm cu toții că legumele și peștele fac bine corpului și siluetei, însă nu le mâncăm destul de des cât să vedem rezultatele. Cât despre calmarea poftelor printr-un preparat neapetisant, merită încercat! Nu știu dacă asta e soluția, dar scopul scuză mijloacele când vrem să ne abținem! Să fii în control în privința relației cu mâncarea cere mult efort, iar cine nu recunoaște asta, minte.