Ritmul solicitant al vieții moderne a deranjat programul de odihnă al milioanelor de oameni la nivel mondial. Potrivit Academiei Americane de Medicină a Somnului, există în prezent peste 50 de tipuri de tulburări de somn.
Privarea de somn este faza inițială a acestor probleme și îi afectează pe oameni indiferent de vârstă, rasă sau etnie. Acestea cuprind insomnia și dereglările ciclului circadian somn-veghe.
Se estimează că lipsa de somn afectează o persoană din trei. Problema nu este însă întotdeauna ușor de diagnosticat la timp, relatează News Medical.
Nevoia de odihnă se schimbă de-a lungul etapelor vieții. În medie, un adult are nevoie de 7 până la 9 ore de somn continuu în fiecare noapte.
Copiii au nevoie de mult mai mult somn, în timp ce persoanele în vârstă au adesea nevoie de ceva mai puțin.
Nerespectarea acestor intervale poate avea consecințe severe asupra sănătății pe termen lung. Printre ele se numără un risc crescut de boli de inimă, afecțiuni renale, hipertensiune arterială, diabet, obezitate și tulburări emoționale.
Printre primele semne ale privării de somn se află adormirea aproape instantanee. Mai apar ațipirile frecvente și neintenționate în timpul zilei, dar și nevoia de a dormi un număr foarte mare de ore în weekend.
Cauzele care duc la acumularea oboselii cronice sunt variate. Ele merg de la serile prelungite în fața televizorului sau pe internet, socializarea târzie, munca în ture ori zborurile frecvente prin fusuri orare diferite, până la probleme de sănătate concomitente, cum sunt apneea de somn, sforăitul sau sindromul picioarelor neliniștite.
Răcelile și amigdalita favorizează insomnia, la fel ca anumite medicamente administrate pentru epilepsie sau ADHD.
Consumul de cafea înainte de culcare, fumatul, grijile nocturne sau îngrijirea copiilor mici ajută la apariția insomniei.
Cum se face testul lingurii acasă
Pentru a evalua simplu și rapid gradul de oboseală al organismului, regretatul Dr. Nathaniel Kleitman de la Universitatea din Chicago, recunoscut drept „părintele cercetării somnului”, a creat testul lingurii. Este o variantă practică a testului de latență a debutului somnului, care poate fi realizat acasă.
Sunt nevoie de trei obiecte banale: un ceas pentru măsurarea timpului, o lingură de metal și o tavă metalică.
Testul se face doar ziua. Persoana întunecă dormitorul și se așază la marginea patului.
Tava de metal se pune pe podea, chiar lângă pat, iar deasupra ei se ține lingura în mână.
Înainte de a închide ochii, ca pentru somn, este esențial să se noteze ora exactă.
Când persoana adoarme, mușchii mâinii se relaxează, iar lingura scapă și cade zgomotos pe tavă. Trezită de sunetul metalic, persoana trebuie să verifice imediat ceasul pentru a calcula câte minute s-au scurs.
Rezultatul depinde direct de cât de repede vine somnul. Dacă adormirea vine în mai puțin de 5 minute, persoana se confruntă cel mai probabil cu o privare severă de somn.
Când adormirea durează în jur de 10 minute, organismul are nevoie de mai multă odihnă decât primește acum.
În schimb, dacă trec 15 minute sau mai mult până ce somnul se instalează, persoana beneficiază, în general, de un somn regulat și adecvat.
Adormitul excesiv de repede ziua nu e un semn bun, ci trădează epuizarea sistemului nervos.
Chiar și noaptea, adormirea imediată după așezarea în pat este un simptom al lipsei de odihnă. Specialiștii consideră că o persoană care adoarme după mai mult de 20 de minute beneficiază de un somn satisfăcător.
Avantajul testului este că ajută la depistarea din timp a deficitului de odihnă, înainte ca acesta să ducă la complicații medicale.
Singurul inconvenient tehnic este că lingura poate rata tava și cădea pe covor. În acest caz, zgomotul nu e suficient de puternic pentru a trezi persoana, iar măsurătoarea eșuează.
Pentru a evita această problemă, medicul și jurnalistul BBC Dr. Michael Mosley a sugerat o metodă alternativă și mai simplă. El recomandă setarea unei alarme la un interval de 15 minute din momentul așezării în pat.
Dacă alarma sună înainte de instalarea somnului, concluzia este una favorabilă, care confirmă că organismul nu suferă de o privare critică de somn.