Fost consilier al administrației Trump în primul mandat, politologul Greg Scărlătoiu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, în ce direcție ar trebui să o ia Casa Albă după pierderea ambelor Camere ale Congresului și ce ar trebui să facă democrații pentru a-și maximiza succesul din alegerile intermediare. Dacă ar avea ocazia să-i dea sfaturi acum, acesta i-ar spune să gestioneze mai bine relația cu NATO, Europa și țări ca Japonia și Coreea de Sud, iar în plan intern să caute să ajungă la acorduri cu democrații.
Adevărul: Trump, MAGA și republicanii au suferit o înfrângere grea, iar opiniile analiștilor sunt împărțite. Vorbim de o surpriză, fie și prin dimensiunea eșecului, sau e un rezultat la care v-ați fi așteptat?
Greg Scărlătoiu: Categoric nu este o surpriză, e știut că de regulă la jumătatea mandatului prezidențial, partidul președintelui pierde. Deci ultima oară când partidul unui președinte democrat a câștigat locuri și în Camera Reprezentanților și în Senat a fost în 1934, cu Franklin Delano Roosevelt, după marea criză economică din 1929–1933.
Ultimul republican care a câștigat locuri și în Senat și în Camera Reprezentanților a fost George W. Bush în 2002, la ceva mai mult de un an după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Sigur că și Bill Clinton a câștigat locuri în Camera Reprezentanților în 1998, niciun loc în Senat. Deci asta n-a fost o surpriză. Surpriza aș spune că a fost diferența la care s-a câștigat. Și surpriza a fost că în state tradițional republicane, precum Texas și Kentucky, au câștigat democrații. Vorbind de Texas, nu numai că a câștigat James Talarico un loc în Senat, însă și guvernatorul Abbott a pierdut alegerile.
Autogol republican sau schimbare de direcție?
Și care a fost greșeala mare a republicanilor în Texas?
Dacă candidatul republican nu ar fi fost înlocuit cu cel loial președintelui și favorizat de președinte, viața ar fi fost ceva mai grea pentru James Talarico în Texas. Însă o mare diferență între administrația Trump 47 și Trump 45 este că s-a pus mare accent pe loialitatea față de președinte, iar acum, bineînțeles, s-a plătit un preț. Republicanii au crezut că reușiseră să realizeze o realiniere politică partizană permanentă. Bineînțeles, ambele partide vor asta. Republicanii au crezut că victoriile MAGA de acum doi ani le garantau un mandat popular. Și din pricina aceasta au desființat agenții guvernamentale întregi, precum US AID, agenția americană pentru dezvoltare. Acest mandat a fost spulberat aseară. Sigur că democrații au și ei ocazii de a influența direcția țării și l-au irosit prin depășirea limitelor, prin diviziuni interne în chestiuni de politici publice.
Testul de maturitate politică între Donald Trump și un Congres democrat
Ar trebui să ne așteptăm la un război dur între președinte și Congres, o confruntare în care să încerce să se blocheze reciproc, sau vom avea o conviețuire cumva pașnică?
Bineînțeles, președintele are acest drept de veto. Însă în același timp nu poate să abuzeze de acest drept de veto, categoric. Deci nu poate să refuze orice legislație trimisă și pusă pe biroul lui. Și va folosi acest prerogativ prezidențial, bineînțeles. Însă eu zic că următorii doi ani, așa-numita perioadă lame duck, deci când președintele își pierde din influență, vor fi un test politic și pentru președintele Trump. N-aș spune un test politic, ci un test de maturitate politică, pentru că, vorba ce, are 80 de ani, nu? Însă va fi un test: poate președintele Trump să lucreze cu un Congres democrat, deci și Camera Reprezentanților și Senatul? Deci există o cale de mijloc.
Președintele Trump spune că are mulți prieteni democrați. Bine, președintele Trump era democrat pe vremuri, nu? Până când a decis să candideze pentru Partidul Republican. Deci este un test pentru președintele Trump, numărul unu. Numărul doi este și un test pentru Partidul Democrat. Tentația de a se angrena în răzbunări și epurări este foarte mare. Sigur, ca să-l demiți pe președinte, ai nevoie de 67 de voturi din cele 100 ale senatorilor. Asta nu e posibil, însă se poate iniția această procedură de impeachment, de punere a președintelui sub acuzare. Deci, dacă Partidul Democrat se va preocupa de teatru politic, de răzbunare și de epurări în următorii doi ani, va avea o problemă.
Factura economică a alegătorilor
E o victorie totală a democraților sau e mai degrabă un autogol pe care și l-au dat republicanii, inclusiv Donald Trump?
Continuarea pe pagina următoare »
Alegerile de la jumătatea mandatului au foarte mult de a face cu performanța președintelui în exercițiu, președintele în funcție. Alegerile de peste doi ani vor fi cu totul altă chestiune. Iar alegătorii americani au trimis niște semnale clare. Problemele economice sunt foarte importante: prețul combustibilului, foarte ridicat și, bineînțeles, ridicat de războiul din Iran, a creat mari probleme. A ridicat costul vieții pentru americanii din Midwest.
Cel mai bun exemplu este cel al fermierilor cultivatori de soia din Kentucky. Ei au votat acum doi ani în proporție probabil de 100% cu președintele Trump. Însă motorina costă 6,50 dolari galonul, deci 3,8 litrul. În California costă și mai mult, 9 dolari, din pricina politicilor de mediu ale democraților care domină politica californiană. Întorcându-ne la fermierii de soia, Agenția Americană pentru Dezvoltare nu mai există; ajutoare, inclusiv soia, nu se mai trimit în țările sărace. Numărul doi. Deci sunt într-o situație foarte dificilă. A, și sigur, comerțul cu China iarăși a fost afectat de tarife și așa mai departe și taxe vamale. Mulți sunt în pragul falimentului. Iar acest vot nu a fost neapărat un vot în favoarea politicilor propuse de Partidul Democrat, ci a fost un vot prin care alegătorul american și-a exprimat nemulțumirea față de o administrație și un legislativ care s-au aflat în mâinile Partidului Republican pentru ultimii doi ani. Ce să spun, câștigarea puterii și guvernarea eficientă presupun competențe diferite. Alegătorii pot respinge un partid aflat la putere fără a susține în totalitate agenda opoziției. Democrații au câștigat controlul ambelor camere, însă mandatul lor de guvernare trebuie încă interpretat.
Dar în ce privește chestiunile de securitate națională, în ce măsură ar trebui să ne așteptăm la schimbări?
Adevăratul test, când vine vorba de securitatea națională a Statelor Unite, este dacă Congresul și președintele Statelor Unite vor putea menține capacitatea de apărare, angajamentele față de aliați și credibilitatea politicii externe în pofida divergențelor dintre executiv și legislativ, Congres. Compromisul servește interesul național atunci când contribuie la realizarea unor obiective clare. Simplul fapt că părțile ajung la un acord nu garantează coerența strategică de care avem nevoie. Deci, dacă alegătorii i-au votat pe democrați într-adevăr pentru a limita puterile președintelui Statelor Unite, atunci unde ar trebui noua majoritate să traseze linia de demarcație între opoziția necesară și cooperarea indispensabilă guvernării?
Alegerile pentru Congres pot redesena puterea lui Trump. Analist: „Pentru Europa, aceste lucruri contează enorm”
Spuneați mai devreme că în clipa de față Donald Trump a devenit un lame duck, departe de „locomotiva” care trăgea partidul după el acum. A devenit o piedică pentru republicani și vor încerca acum să se „lepede” de el?
Republicanii vor trebui să se disocieze de Donald Trump. Deci această formulă nu mai funcționează. Acum doi ani, sigur, s-a votat din nemulțumire față de politicile administrației Biden și față de apatia lui Joe Biden. Bineînțeles, era evident pentru toată lumea că existau niște probleme clare. Deci, fără discuție, Partidul Republican va trebui să găsească o formulă care se disociază de Trump. Deci, cum să spun, dacă bunăoară Charlie Kirk n-ar fi fost asasinat, ar fi fost o posibilitate și un posibil candidat la președinție, cineva care ar fi putut să-și asume acest rol jucat de Trump. Acum este foarte greu. Acum doi ani s-a câștigat, deci votul popular a fost câștigat, deci geografic sprijinul a fost larg, suficient pentru Trump, însă a câștigat multe state la limită, practic. Și multe circumscripții au fost la limită. Acesta însă a fost un vot fără profunzime, aș spune, a fost foarte vulnerabil. Iar în momentul în care președintele spune „mergeți la urne și votați ca și cum numele meu ar fi pe buletinul de vot”, asta au făcut alegătorii. Secretul în circumscripțiile locale, atunci când sentimentul politic național este nefavorabil partidului aflat la putere, este să te concentrezi pe chestiunile locale, să încerci să te desprinzi de aceste sentimente negative naționale.
Tentațiile de politică externă: Cuba, Coreea de Nord și miza moștenirii istorice
La ce să ne așteptăm de la Donald Trump acum, pe final de mandat?
Nu aș fi surprins să îl văd pe președintele Donald Trump încercând să obțină un succes răsunător în politica externă, care îi va defini moștenirea. Pentru că este foarte preocupat de istorie și de moștenire, cred că asta o înțelegem cu toții. Ce s-ar întâmpla? În primul rând, războiul din Iran trebuie concluzionat, este nevoie de niște obiective strategice clare. Le-am avut, însă nu e clar cum executăm aceste obiective strategice. Deși Congresul este democrat, acesta este 100% prerogativul președintelui.
Apoi, s-ar putea să fie tentat să facă ceva în Cuba. Cuba este foarte aproape de o schimbare. Marco Rubio, secretarul de stat, are familia originară din Cuba. Și evident că este foarte preocupat de această chestiune. Probabil că în doi ani ar vrea să fie celebrat ca cel care a eliberat Cuba de comunism. Așa că, bineînțeles, Cuba ar putea să fie o tentație foarte mare. Chiar și Coreea de Nord s-ar putea să fie o tentație foarte mare, deși acolo e foarte greu. Și e foarte greu și din cauză că nu există o zonă a posibilului acord. Însă o întâlnire la cel mai înalt nivel dintre Trump și Kim Jong Un este posibilă, spun eu.
Sfatul lui Greg Scarlatoiu
Dacă ar fi să îi dați un sfat, dacă mâine ați fi iarăși în poziția de consilier al lui Trump sau al republicanilor, care ar fi acesta?
Tentația pentru orice președinte aflat în această situație este să se concentreze pe politica externă, mai ales acum, spre sfârșitul mandatului. Bush senior a intervenit în Somalia, sigur, a reușit acolo, însă mai târziu s-a întâmplat tragedia din Mogadishu, Black Hawk Down, cum bine știm. Bill Clinton, aceeași situație: a încercat și el, chiar și cu Coreea de Nord, vă amintiți, Madeleine Albright a vizitat Coreea de Nord și se discuta chiar o vizită prezidențială la Phenian, care nu s-a întâmplat. Știu că nu s-a întâmplat pentru că era târziu, deci mandatul era aproape pe sfârșite. Ce sfat aș avea? Este foarte important ca acasă, prosperitatea americanilor și securitatea economică să fie pe primul loc. Peste hotare, ceea ce este foarte important este coerența strategică. S-au făcut greșeli în relațiile cu aliații.
Unul dintre cei mai influenți oameni ai lui Trump, vizită decisivă la București înainte de anunțul privind trupele din Europa. Ce poate urma pentru România
Dacă America vrea să rămână o supraputere, are nevoie de aliați, are nevoie de NATO. America are nevoie de alianţe cu Republica Coreea, alianţa cu Japonia. Acestea sunt foarte importante. Deci acasă: prosperitate și oportunitate economică. În politica externă, i-aș recomanda coerență strategică. Acestea ar fi sfaturile mele pentru președintele Trump. Și bineînțeles că în anumite situații își va folosi vetoul, însă în același timp va trebui să știe cum să lucreze cu un Congres dominat de democrați, cu ambele camere.
Cine este Greg Scărlătoiu
Politologul american de origine română Greg Scărlătoiu este CEO al Comitetului pentru Drepturile Omului din Coreea de Nord (HRNK) din Washington, D.C. A fost consilierul administrației Trump, în primul mandat, pe probleme ce țin de Coreea de Nord. Este profesor la Universitatea de Studii Internaţionale Hankuk din Seul, precum și instructor și coordonator al clasei Peninsula Coreeană și Japonia la Institutul de Servicii Externe al Departamentului de Stat al SUA (FSI). Scărlătoiu este vicepreședinte al Consiliului Internațional pentru Studii Coreene (ICKS). Înainte de HRNK, el a activat în cadrul Institutului Economic Coreean (KEI) în Washington, D.C. Are mulți ani de de experiență în dezvoltarea internațională, pe proiecte finanțate de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională, Banca Mondială și Banca Asiatică de Dezvoltare.
Timp de 15 ani, Scărlătoiu a scris și difuzat săptămânal emisiunea în coreeană „Scarlatoiu Column”, care a fost transmisă de Radio Asia Liberă pentru Coreea de Nord. Expert în probleme coreene, Scărlătoiu este invitat frecvent la CNN, BBC, Al Jazeera, Vocea Americii, Radio Free Asia și alte organizații media. A publicat materiale de opinie în ziare precum The Washington Post și The New York Times. Totodată, el a publicat lucrări academice în volume produse de organizații precum Fundația Hanns Seidel, Institutul Asan pentru Studii Politice și Jurnalul Internațional de Studii Coreene.
Scărlătoiu a apărut ca martor expert la mai multe audieri ale Congresului american privind drepturile omului din Coreea de Nord. Expertul deține un Master of Arts în Drept și Diplomație de la Fletcher School (Universitatea Tufts) și un Master of Arts și Bachelor of Arts al Departamentului de Relații Internaționale al Universității Naționale din Seul. Are studii în securitate la titrata universitate americană MIT. În ianuarie 1999, el a primit titlul de „cetățean de onoare al oraşului Seul.” Vorbește fluent în limbile coreeană, engleză, franceză și română. Născut în România, unde a trăit în perioada regimului comunist, Scărlătoiu este şi cetățean american.