Oasele unui dinozaur carnivor, care a trăit în urmă cu aproximativ 115 milioane de ani, ar putea păstra urme ale unor globule roșii. Cercetătorii au identificat structuri microscopice asemănătoare celulelor sanguine, dar și urme de hem, un compus organic esențial pentru transportul oxigenului prin sânge. Dacă interpretarea va fi confirmată, descoperirea ar putea deschide drumuri noi către studiul biologiei dinozaurilor.
Analiza a fost făcută pe fragmente din membrele posterioare ale unui Aratasaurus, un dinozaur de dimensiuni mici care a trăit pe teritoriul actual al Braziliei. Rezultatele au apărut în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, însă unii specialiști contestă deja interpretarea structurilor, potrivit The Guardian.
Ce au găsit cercetătorii în os
Echipa coordonată de profesoara Kliti Grice, de la Universitatea Curtin din Australia, a studiat oasele Aratasaurusului cu microscopie electronică și teste chimice. Imaginile au scos la iveală structuri mici și rotunde, din canale fine prin care treceau cândva vasele de sânge.
Forma lor le-a atras atenția, pentru că seamănă cu cea a globulelor roșii. Analizele chimice au arătat, în același timp, prezența hemului și a unor compuși rezultați din degradarea acestuia.
Hemul este o componentă organică a hemoglobinei, proteina din globulele roșii care permite transportul oxigenului în organism. Identificarea lui într-o fosilă atât de veche ar putea indica faptul că unele urme ale chimiei biologice originale au supraviețuit procesului de fosilizare.
Cercetătorii au găsit și urme ale aminoacizilor care alcătuiesc colagenul, o proteină importantă pentru țesuturile conjunctive și pentru structura oaselor. Profesoara Grice a descris rezultatele drept un „ecou mineral și molecular” al biologiei originale a dinozaurului. Potrivit ei, nu au mai fost identificate până acum, în interiorul unei fosile, structuri considerate globule roșii fosilizate, cu o compoziție chimică asociată hemului.
Continuarea pe pagina următoare »
Păstrarea unor urme biologice ca acestea este o provocare. Țesuturile și moleculele organice se degradează, de regulă, mult mai repede decât structurile minerale care formează fosilele. De aceea, identificarea unor posibile resturi de celule sanguine într-un os atât de vechi ridică întrebări despre condițiile care au permis conservarea lor.
Grice și echipa ei propun că un rol important l-ar fi putut avea hausmannitul, un compus pe bază de mangan. Acesta s-ar fi format în interiorul și în jurul structurilor asemănătoare globulelor roșii, ajutându-le să rămână stabile înainte de fosilizare.
Același proces ar fi putut favoriza păstrarea unor urme de aminoacizi asociați colagenului. Ipoteza ar putea explica de ce unele componente chimice au rezistat atât de mult timp, chiar dacă țesuturile originale nu mai există în forma lor inițială.
Fosilele de Aratasaurus au fost descoperite în 2008, într-o mină din nord-estul Braziliei. Rămășițele au ajuns mai târziu la Muzeul Național al Braziliei, unde au continuat să fie studiate. Tocmai analiza unor fragmente păstrate în colecția muzeului a dus la identificarea structurilor care au declanșat cercetarea.
Descoperirea nu este acceptată fără rezerve.
Mary Schweitzer, profesoară la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, este cunoscută pentru cercetările sale despre vasele de sânge și țesuturile moi conservate în fosilele de dinozauri. Ea consideră că dovezile nu sunt suficiente pentru a confirma prezența globulelor roșii.
Una dintre obiecțiile sale ține de forma structurilor observate la microscop. Globulele roșii ale dinozaurilor ar fi trebuit să aibă un nucleu, specific celulelor sanguine ale multor vertebrate care nu sunt mamifere. Acesta ar fi creat o proeminență în centrul celulei, dându-i un aspect bombat pe ambele părți. În schimb, structurile identificate de echipa lui Grice par concave, ceea ce ridică posibilitatea ca ele să aibă o altă origine.
Schweitzer este însă mai convinsă de rezultatele chimice, care indică prezența hemului și a aminoacizilor asociați colagenului. Ea crede că fosilele conservate în condiții excepționale pot oferi mult mai multe informații decât se credea până acum. Tehnologiile moderne de analiză pun sub semnul întrebării ideea că toate moleculele organice originale dispar după cel mult un milion de ani.
Dacă prezența urmelor de globule roșii va fi confirmată, cercetătorii ar putea obține informații noi despre sângele, metabolismul și nivelul de activitate al dinozaurilor. Analiza moleculelor păstrate în fosile ar putea contribui la reconstruirea unor aspecte ale biologiei acestor animale care nu pot fi deduse doar din forma oaselor.
Totuși, echipa lui Grice avertizează că rezultatele nu înseamnă că ADN-ul sau proteinele complexe au supraviețuit în fosile timp de zeci sau sute de milioane de ani. Cercetătoarea spune că scopul studiului nu este găsirea unor molecule care să permită readucerea dinozaurilor la viață, ci stabilirea cantității de informație moleculară care poate rezista în timp.